Inventarierea arhivei – o „operă deschisă”
Arhiva de imagine „Alexandru Tzigara-Samurcaş”, aflată în custodia Departamentului de Istoria &Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, conţine 2383 de diapozitive pe sticlă. Acestea au fost transpuse în totalitate în format digital şi inventariate sub formă de tabele, inventar ce se găseşte pe CD-ul ataşat acestui album.
Pentru a pune la dispoziţie o indexare cat mai uşor de utilizat, aceste imagini au fost grupate în patru categorii principale, în funcţie de natura subiectului prezentat: Arhitectură şi aşezare, Arte, Planuri şi hărţi şi Peisaje. Imaginile digitale au fost grupate în tabele în funcţie de criterii semnificative pentru fiecare categorie în parte.
Din cele 2182 de imagini (rezultate în urma excluderii celor 201 care se repetă), 1625 (deci aproximativ 74%) au fost încadrate în categoria Arhitectură şi aşezare, ele constituind tematica dominantă a arhivei. În acest caz, ţinând cont de numărul mare de diapozitive prezentate, pentru a putea facilita căutarea, criteriul de ordonare a fost unul geografic. Imaginile sunt grupate în tabele separate în funcţie de ţările de provenienţă a fotografiilor, ordonate alfabetic după numele oraşelor. În cazul României, datorită numărului mare de imagini, acestea au fost grupate în tabele în funcţie de judeţe, ordonate la rândul lor alfabetic, după oraşul sau comuna (după caz, şi satul) de provenienţă.
Peste 90% din imaginile categoriei Arhitectură şi aşezareprezintă subiecte din Europa, dintre care aproximativ jumătate sunt din România. Celelalte ţări din Europa reprezentate în arhivă sunt: Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, Rusia, Serbia, Spania, Suedia, Turcia, Ucraina şi Ungaria, la care se adaugă, din afara Europei: Armenia, Canada, China, Egipt, India, Liban, Pakistan, Siria, Sri-Lanka şi Statele Unite ale Americii (v. Fig. 1). Dintre acestea, se impun, cu un număr substanţial de imagini, Italia (252 de diapozitive), Franţa (121) şi Germania (111). La extrema opusă se găsesc state precum Croaţia, Olanda, Portugalia, Rusia sau Ucraina, fiecare reprezentate printr-o singură imagine (v. Fig. 2). Un număr redus de imagini ilustrează ţările din afara Europei: cele mai multe sunt din Statele Unite (48), urmate de India (25).
Dacă imaginile din străinătate prezintă vederi de ansamblu asupra unor obiective foarte cunoscute şi semnificative pentru diversele ţări şi oraşe, cele din România ating un nivel mult mai aprofundat, prezentând aspecte detaliate (unele, poate, pierdute) ale vieţii şi arhitecturii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Este vorba, pe de o parte, în plan concret, de prezentarea situaţiei unor monumente la momentul fotografierii lor (adesea importantă din punct de vedere ştiinţific, datorită intervenţiilor de restaurare ulterioare) dar şi, pe de altă parte, de mărturii ale perioadei, date de viziunea fotografică a autorului (acest ultim aspect fiind valabil şi pentru imaginile din afara României).
Similar cu distribuirea neuniformă a diapozitivelor în funcţie de statele pe care le reprezintă, şi distribuirea imaginilor în cadrul judeţelor din România este eterogenă. Cel mai prezent este judeţul Argeş, cu 117 poziţii (15% din totalul imaginilor din România), urmat de Suceava (83 de imagini), Bucureşti (68), Constanţa (63), Iaşi (62), Gorj (49), Vâlcea (48) şi Dâmboviţa (41), restul judeţelor fiind reprezentate prin mai puţin de 30 de diapozitive (v. Fig. 3). Se poate observa că diferenţele rezultă fie din numărul inegal al monumentelor de arhitectură reprezentate, fie datorită interesului vădit pe care autorul colecţiei îl acordă anumitor construcţii sau ansambluri. Astfel, Bucureştiul este reprezentat prin 68 de imagini care ilustrează 21 de subiecte diferite, în timp ce în judeţul Argeş, din totalul de 117 imagini, 67 prezintă Ansamblul Bisericii Episcopale. În cazul judeţului Constanţa, raportul este şi mai mult în favoarea elementului dominant: din cele 63 de imagini (prezentând 4 subiecte diferite), 56 sunt din localitatea Adamclisi, reprezentând, în proporţii aproximativ egale, Monumentul Triumfal şi Cetatea Tropaeum Traiani (v. Fig. 4).
Categoria Arte, semnificativ reprezentată prin cele 482 de diapozitive, a fost împărţită, în funcţie de categoriile în care se încadrau subiectele fotografiate, în: Artă preistorică, Artă populară românească, Sculptură, Pictură, Gravură – Desen şi Diverse. Dintre acestea, cea mai puternic reprezentată este Pictura, cu aproximativ 66% (323 de diapozitive) din totalul imaginilor încadrate la Arte. Majoritatea imaginilor acestui capitol (peste 90%) prezintă pictură românească, inclusiv o colecţie impresionantă de fotografii ale lucrărilor pictorului Nicolae Grigorescu (209 imagini). De asemenea, acest capitol cuprinde şi lucrările altor pictori, precum Theodor Aman, Amedeo Preziosi şi Carol Popp de Szathmáry – grupate în tabele distincte. Restul lucrărilor sunt prezentate împreună, în cadrul a două capitole generale: Şcoala românească şi Pictură europeană, întrucât nu se pot regăsi îndeajuns de multe lucrări ale unui singur autor pentru a crea capitole distincte.
Categoria Planuri şi hărţi (54 de poziţii) conţine hărţi regionale şi planuri de oraşe sau fragmente urbane cu un nivel de cuprindere mai amplu decât simpla vecinătate a unui obiect de arhitectură. Categoria Peisaje cuprinde doar 21 de diapozitive şi prezintă atât peisaje antropice cât şi naturale, cu un accent pus pe imaginile portuare (mai mult de jumătate din totalul poziţiilor).
În afară de rubricile menţionate mai sus, referitoare la numirea, descrierea şi localizarea subiectelor surprinse în imaginile arhivei, tabelele de inventariere conţin şi alte informaţii utile: tipul de reprezentare, dimensiunea imaginii digitale (în pixeli), o trimitere numerică la inventarul global al întregii arhive, starea diapozitivului la momentul inventarierii (cu influenţe asupra calităţii imaginii digitale) şi o imagine informativă a diapozitivului la dimensiuni reduse.
Aproape toate diapozitivele ce compun arhiva sunt însoţite de o etichetă cu identificarea şi/sau descrierea subiectului, uneori mai succintă, alteori mai amplă. Aceste informaţii au servit ca punct de plecare în vederea verificării sau identificării obiectivelor prezentate de fotografii. Această verificare a fost întreprinsă, pe de o parte, din necesitatea unor referiri contemporane atât la subiectele prezentate cât şi la localizarea acestora (dispariţia unor construcţii, modificarea numelor localităţilor, schimbarea, în cazul României, a împărţirii administrativ-teritoriale etc.) şi, pe de altă parte, pentru a corecta eventualele erori de identificare de pe etichetele originale. În cazul imaginilor ce prezintă subiecte din România, s-a optat pentru verificarea şi adoptarea unor referiri oficiale, conform Listei Monumentelor Istorice din 2004 (în situaţiile în care acest lucru a fost posibil). Pentru o referire corectă la imaginile încadrate la Arte au fost consultate albume de specialitate. Întrucât există îndeajuns de multe cazuri în care titlurile originale au fost modificate, s-a optat pentru transcrierea acestora în tabelele de inventar, păstrându-se întocmai ortografia şi exprimarea autorului, ca mărturie şi element de autenticitate.
Lungul interval de timp scurs de la momentul realizării fotografiilor, ca şi absenţa oricăror informaţii în afara celor – uneori inexacte – înscrise pe diapozitive, ne-au împiedicat să identificăm toate imaginile. De aceea am socotit că publicarea cât mai rapidă a arhivei, în forma şi cu datele de care dispunem acum, este un prim pas obligatoriu. Scoaterea la lumină a întregii colecţii şi punerea ei la dispoziţia publicului interesat şi a cercetătorilor vor conduce fără îndoială la corectarea unor eventuale inexactităţi, la completarea informaţiilor existente şi la întregirea imaginii începutului de secol XX pe care ne-o conturează acum inventarierea arhivei. De aici şi sugestia de „operă deschisă” pe care sperăm să o împărtăşească şi cei care au curiozitatea să privească imaginile colecţiei.